They will not / Non vogliono / Nu vor

the streets seem zips around houses around people

the homeless are saved ...

the means of transport in common they see wardrobes on wheels

the naked are save ...

anywhere a smile, even complicit, no I beg your pardon of complaisance

close-open zipper around a button: ... money ...

Today, although the city was raining this morning, I felt ready-ready in

in a plastic bag with zipper , you know that ...

so my anguished gaze, noisy windscreen scratch that

an old man was up and offered me his place

the naked, the homeless, the hungry, the sick, the ...

having my face will not be the zipper teeth it,  will not

prefer heaven, what a sack tied to his mouth

with node fixed in the node in neck -  ambulance screamed, suddenly cut my lyrical bliss

 .

le strade sembrano delle chiusure lampo intorno alle case attorno alle persone

quelli senzatetto sono salvati ...

i mezzi di trasporto li vedo come armadi su ruote

quelli nudi sono salvati.

ovunque nessun sorriso, almeno complice, nessun ,,mi scussi’' d’amabilità

il chiusura lampo ha  ,,apri-chiudi’’  attorno a un bottone: ... un soldo ...

oggi, anche se la città pioveva stamattina, mi sono sentito quasi-quasi entrato

in un sacchetto di plastica con chiusura lampo, lo sapete voi quale…

cosi angoscio il mio sguardo, graffiava scricchiolando il vetro assai

che un anziano si alzo e mi ha offerto il suo posto

gli ignudi, i senzatetto, gli affamati, i malati, i ...

ciò che ha il mio viso, non vuole essere un dente a quel lampo, non vogliono.

preferiscono il cielo, quello che è un sacco legato alla bocca

con il nodo proprio nel nodo dalla gola - ambulanza urlò, mi tronca questa lirica beatitudine

  

străzile par fermoare în jurul caselor din jurul oamenilor

cei fără adăpost sunt salvaţi...

mijloacele de transport în comun le văd şifoniere pe roţi

cei goi sunt salvaţi...

nicăieri un surâs, măcar complice, niciun pardon de complezenţă

fermoarul se închide-deschide în jurul unui nasture: ...banul...

astăzi, deşi ploua dimineaţă în oraş, mă simţeam gata-gata intrat

într-un sac din plastic cu fermoar, ştiţi voi de care...

atât de angoasată privirea mea, zgârâia zgomotos parbrizul, încât

un bătrân s-a ridicat şi mi-a oferit locul lui

cei goi, cei fără adăpost, cei flămânzi, cei bolnavi, cei...

ce au chipul meu nu vor să fie dinte la fermoarul acesta, nu vor

preferă cerul, care-i un sac legat la gură

cu nodul fix în nodul din gât – salvarea urlă, îmi taie brusc beatitudine lirică