aiutatemi / help me / ajutaţi-mă

scrivo all'oscuro

dagli occhi schizza ...mille cavalli lucenti, minuscoli ...

questo balcone, orbita del  occhio sinistro, mi sembra il Titanico

a quel punto verticale

mi tengo con le unghie di una matita come d’un pilone dalla nave

si spezza e cado, grafite si gonfia, e mi’inghiottisce

sento mie falangi come matite, lentamente tutte le ossa

cerco una camicia nuova tra i pioppi e questi sfuggono...

lungo la strada, obliqua, gli occhi diventano asce elastiche

e i cavalli emigrano nei cieli opposti

in un vecchio magazzino mi sveglio tra i fogli di compensato e botti con la colla,

al di là, come un ...fuori,  tutto intorno, troppo  ...niente

eco di un fischio,  mi punge, io... quell’eretico,  sospetto una religione in tutte le cose ...

con un martello in mano, cerco di ricostruire il mondo, ma

l’ultimo chiodo in vita, che si è ucciso molto tempo fa in un palmo e si è alzato

lasciando le esclamazioni della paura, e il dolore, come possibile imminente epidemia...

sono rimasto a graffito nudo

aiutatemi

.

I write on the dark

from the eyes...  gushing  thousand horses shiny, tiny ...

It balcony, left eye hollow,  seems Titanic

to vertical scene

I cling  with  fingernails of a the pencil as a mast

it broken and I fall, the graphite it swells,  and me swallowed

feel as pencils, the phalanges, slowly all the bones

I search for new chemise among poplars, and  they fleeing...

along the way, oblique,  eyes become elastic hatchets

and the horses emigrated in the opposite sky

to a old warehouse I wake up among plywood sheets and barrels with aracet,

beyond, as an ...out, in around,  too much ... nothing

the echo of sounds, oblong, me prick, heretical, suspect religion in all ...

with a hammer in my hand I search to rebuild a world, but

the final nail in alive,  who committed suicide long ago  in a slap

leaving, astonishment for fear and pain as possible impending epidemic

i am with naked graphite

help me

.

scriu pe întuneric

din ochi ţăşnesc mii de cai lucioşi, minusculi...

balconul acesta, găvanul ochiului stâng, îmi pare Titanic

la scena pe verticală

mă ţin cu unghiile de un creion ca de un catarg

se frânge şi cad, grafitul se umflă înghiţindu-mă

simt falangele creioane, lent toate oasele

îmi caut cămaşă nouă printre plopi şi-aceştia ...fug

de-a lungul drumului, oblic, ochii devin securi elastice

iar caii emigrează în ceruri opuse...

într-un depozit vehi mă trezesc printre folii de placaj şi butoaie cu aracet,

dincolo, ca un afară,  de jur împrejur prea mult ...nimic

ecoul unui ţiuit prelung mă împunge, eretic, bănui religie în toate...

cu un ciocan în mână dau să reconstruiesc o lume dar

ultimul cui în viaţă s-a sinucis demult într-o palmă şi s-a-nălţat

lăsând mirarea fricii şi-a durerii ca o iminentă posibilă epidemie

sunt cu grafitul gol

ajutaţi-mă